Un veac de singurătate nesfârșit cu Gabriel García Márquez

Toată lumea știe că scriitorul Gabriel García Márquez este un mare povestitor. L-am descoperit pe când am aveam 15 ani. Unul dintre profesorii mei preferați, Domnul Zaharia, mi-a împrumutat celebrul volum „Un veac de singurătate“, spunând: „Uite, aceasta este una din cele mai bune cărți din lume! Citește-o și vei vedea de ce“! Și a avut dreptate. La momentul lecturii n-am știut că stilul lui García Márquez este „realism magic“, dar am simțit magia cărții încă de la primele pagini.

garcía-marquez-ventana

Gabriel García Márquez (Source)

Când am împlinit 50 de ani am recitit cartea pentru a cincea oară. Lectura ei nu mă obosește niciodată. De fiecare dată descopăr sensuri noi în spatele cuvintelor, iar firul epic al cărții se reîmprospătează de fiecare dată.

Sunt scriitori pe care îi iubim și de la care învățăm foarte multe, dar nici unul dintre ei nu m-a fascinat prin arta de a povesti. Niciodată nu am trăit o experiență similară ca aceea din timpul lecturii cărților lui García Márquez. E o bucurie unică fiecare cuvânt și fiecare paragraf.

Arta lui García Márquez

Am recitit recent “A trăi pentru a-ți povesti viața” (Vivir para contarla), primul volum al autobiografiei sale, o carte scrisă din inimă, despre amintirile autorului din copilărie și tinerețe. Cartea este o dovadă că memoria ne ajută să ne modelăm identitatea și sensul vieții noastre.

Cartea nu este ca celelalte autobiografii. În timpul lecturii cititorul decoperă viața unui băiat care crește, merge la școală și ajunge jurnalist. Firul epic al cărții se derulează în zigzag, merge înainte și înapoi prin ani, dezvăluind evenimentele istorice majore pe care autorul le-a trăit: revoluții, dictaturi, și contra-lovituri de stat.

În timp ce citeam cartea am avut senzația că stăteam de vorba cu García Márquez. Prin maniera lui de a povesti, autorul întinde o punte către cititor, pentru că povestea lui se țese magic de la primul la ultimul cuvânt al cărții.

Narațiunea are o forță de neegalat iar evocările despre locul copilăriei sale, într-o regiune columbiană departe de lumea reală agitată, se transformă în imagini de neuitat. García Márquez reușește să transmită cititorului magia acelor locuri, dominată de percepția sa de copil.

Autorul a fost înconjurat de o familie numeroasă, cu multe femei care au reprezentat repere importante în viața lui. Familia, rudele și prietenii sunt portretizați în detaliu, în momente amuzante sau jenante. Scriitorul împărtășește multe din credințele străvechi ce au guvernat viața de familie, pe când descoperea dragostea sa pentru cărți și învățătură.

García Márquez își amintește cu ușurință detalii despre viața sa de copil. În timp ce o însoțește pe mama sa spre locurile copilăriei într-o încercare de a vinde casa părintească, reîntâlnirea cu locurile natale îl ajută să se reîntoarcă în timp, în anii de început, ca să retrăiască amintirile din cotloanele memoriei lui.

Măiestrie literară autentică

García Márquez stăpânește arta de a transmite cititorului trăirile lui din vremea copilăriei și tinereții sale. În ciuda lipsurilor vremii si durerilor cauzate de acestea, el și familia lui erau fericiți, într-o lume în care realitatea și aspectele ei mistice nu se separau.

Opera lui García Márquez este printre preferințele mele de vârf. Cititorul poate percepe cu ușurință sentimentele și emoțiile autorului, pentru că sunt sincere și trăite cu o intensitate aparte. Cred că acesta este motivul pentru care autorul este recunoscut drept unul dintre cei mai mari scriitori ai lumii.

Cu cât citesc și recitesc cărțile lui García Márquez cu atât mai mult descopăr bogăția narativă a artei sale scriitoricești. Datorită structurii simple a cărților sale și a cuvintelor potrivite cu meșteșug, izvorâte din farmecul poeziei locale sud-americane, García Márquez rămâne un autor pe care îl pot citi totdeauna, fără să mă obosească sau să mă plictisească.

Michael Wood spunea că „A trăi pentru a-ți povesti viața “ sugerează „că lumea în care acest scriitor a crescut a fost deja un roman, cu mult înainte ca García Márquez să-l scrie “ (London Review of Books, 3 iunie 2004, p. 3).

Iată trei citate preferate din cartea lui García Márquez:

Astăzi, încercând să revăd zilele mele din trecut, nu le regăsesc decât în memoriile mele, și deci am ajuns să cred mai mult în uitare decât în memorie.

Există cărți care nu aparțin autorului , ci doar celor care suferă cu autorul, atunci când le citesc.

Viața nu este ceea ce ai trăit, ci mai degrabă ceea îți amintești, iar amintirile te ajută să o povestești celorlalți.

Sursa imagine banner

Advertisements
This entry was posted in Culture, Cultures and communication, Readings and tagged , , , . Bookmark the permalink.

2 Responses to Un veac de singurătate nesfârșit cu Gabriel García Márquez

  1. ibobia says:

    In nesfarsita cautare a catedrei… pierdute, domnule invatator!

    • petrudumitru says:

      Multumesc de comentariu, Domnule Bobia. Nu am regretat niciodata plecarea de la catedra. Cred ca am pastrat ceva din vechile deprinderi profesionale. Uneori mi-au servit, alteori mi-au facut rau. In schimb am ramas cu aceeasi bucurie a lecturii, care ma îmbogateste zi de zi.

      Numai bine si sarbatori frumoase tuturor!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s