O legătură emoționantă între epoca Thatcher și Norma lui Bellini

Ce se poate face când nori grei, apăsători și o ploaie puternică împresurează Bruxelles-ul? Un film e o soluție acceptabilă. Ne-am uitat la “Doamna de Fier” (the Iron Lady), cu Meryl Streep. Ïncercarea noastră a fost izbutită pentru că am uitat oarecum de vremea rea de afară.

Unul dintre momentele finale ale filmului se derulează pe aria “Casta Diva” din Norma, de Bellini. Interpretarea aparține Mariei Callas, iar aria “curge” în timp ce Margaret Thatcher (Meryl Streep), părăsește 10 Downing Street, reședința oficială a prim-ministrului britanic.

Momentul acesta din coloana sonoră a filmului sugerează sfârșitul erei Doamnei de Fier, prima femeie din Marea Britanie care a ocupat poziția de prim-ministru. Momentul este o legătură emoționantă între soarta lui Margaret Thatcher și capodopera lui Bellini.

După film am revizionat o producție Norma, înregistrată pe DVD. Norma, referință absolută belcanto, era de mult în planurile noastre, dar timpul limitat nu ne-a permis să o revedem. “Casta Diva”, care sună ca o rugăciune de pace, este o piesă extrem de dificilă. Atât experții cât și soliștii recunosc că aria este o piatră de încercare pentru oricare soprană.

Spectacolul înregistrat este o performanță slabă, dezamăgitoare. Eu nu sunt critic muzical și poate nu am nici educația necesară să judec artiștii, dar ca iubitor de operă pot să exprim anumite preferințe personale.

Ceea ce simt în timp ce ascult este esențial. Așadar trebuie să am dreptul să-mi placă sau să-mi displacă un spectacol de operă. Nu am de gând să numesc interpreții, regizorul și orchestra înregistrării.

Poate că așteptările noastre au fost prea mari. Sau poate așteptam o prestație artistică de nivelul celor faimoase, precum cele ale Mariei Callas, Angelei Gheorghiu sau Joan Sutherland.

Povestea Normei este tristă. Spectacolul în discuție a fost, punct de vedere tehnic, sub limite standard, cu accente reci, statice și sterile.

Cu o tehnică modestă interpreții nu ne-au ajutat cu sunetul lor să simțim emoțiile pe care ar fi trebuit să ni le transmită. Ïn cele din urmă care este misiunea unui artist adevărat? Se pare că transmiterea emoțiilor muzicale către inimile ascultătorilor nu este un demers artistic la îndemâna oricui.

Nu am simțit nicio intensitate dramatică și nicio trăire vocală de excepție pentru a ne convinge că efortul artiștilor este profund și autentic. Nici vorbă de percepția unui spectru tonal pe măsura creației lui Bellini. Momentele de legato erau nefirești iar eforturile de “cățărare” către notele înalte au fost jenante.

Interpretările lui Callas, Gheorghiu și Sutherland sunt organice, cu un control perfect al volumului. Strădaniile unui artist adevărat determină ascultătorii să simtă povestea și să găzduiască emoția în inimile lor.

Nu ne putem imagina “Doamna de Fier” cu o coloană sonoră preluată din această înregistrare modestă a Normei lui Bellini…

Casta Diva (Norma), by Angela Gheorghiu

Casta Diva (Norma), by Maria Callas

Advertisements
This entry was posted in Music and tagged , , , , , , . Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s