Rapsodiile lui Enescu: O autentică armonie

Am avut parte de o duminică după-amiază perfectă ascultând Enescu, la Sala Bozar, în Bruxelles. Sub bagheta lui Lawrence FosterOrchestra Națională a Belgiei a oferit un program special ce a inclus cele două Rapsodii române ale lui George Enescu . Programul a fost sponsorizat de Institutul Cultural Român din Bruxelles.

EnescuConcert1

Orchestra Națională a Belgiei sub bagheta dirijorului Lawrence Foster

Rapsodiile lui Enescu m-au fascinat încă din copilărie. Au fost multe momente când cele două capodopere răsunau cu diferite ocazii și, probabil, auzul meu s-a familiarizat cu îmbinarea cântecelor și dansurilor tradiționale ale satului românesc.

Trebuie să recunosc că toată viața m-am simțit puțin departe de muzica lui Enescu. O mare parte a capodoperelor sale erau cu mult peste nivelul meu de înțelegere. Probabil că îmi lipsea educația muzicală de care aș fi avut nevoie pentru a le descifra.

Cu toate acestea, în anii din urmă am înțeles de ce cele două rapsodii înseamnă atât de mult pentru mine. Prima dintre ele sintetizează cele mai cunoscute dansuri românești, pe când cea de a doua spune o poveste despre viața rurală românească.

Enescu a scris ambele rapsodii pe când avea 19 ani. Împreună cu anumite elemente muzicale pur traditionale în cele două rapsodii viețuiesc și motive din muzica rapsozilor populari precum și motive din muzica lăutărească. Experții fac o distincție între cele două genuri de muzică.

Muzica țărănească, fiind din ce în ce mai rar auzită în satele românești, în zilele noastre, este o formă de divertisment specific zonelor rurale, cu variații de la o regiune la alta și chiar de la un sat la altul.

Muzica lăutărească este complexă și încorporează armonii neobișnuite și combinații de sunete sublime. Lăutarii sunt adevărați maeștri cu o tehnică perfectă a interpretării.

Primul dascăl a lui Enescu a fost un lăutar. Compozitorul a fost probabil fascinat de bogăția muzicii, ceea ce ar putea explica prezența atâtor motive lăutărești în cele două rapsodii.

Muzica lăutărească este profundă, cu accente emoționale puternice, trecând de la tristețe la bucurie, de la singurătate, melancolie și dor către dragostea pentru natură. Patrimoniul muzicii lăutărești cuprinde de fapt cronicile muzicale ale culturii rurale, cu evenimentele majore ale vieții comunității.

Enescu a surprins de fapt momentele cheie ale comunității rurale pe care le-a potrivit în secvențe ce derulează o poveste despre cultura poporului său. Cele două piese remarcabile enesciene au supraviețuit împreună mai mult de 100 de ani.

Ascultând rapsodiile oricine poate percepe cu ușurință prospețimea vieții satului acelor vremuri, precum și echilibrul culorilor peisajelor românești. Eu insumi mă văd redescoperind scene din satul meu natal în timp ce ascult rapsodiile. Emoția și energia muzicii vin din vechile ritmuri de dans și cântec românesc. Trecerea cu ușurință de la modul major la cel minor este, de fapt, secretul autenticității muzicii lăutărești, lucru pe care Enescu l-a simțit și adoptat în capodoperele sale.

Aș minți dacă aș spune că nu am fost emoționat în timpul concertului. Am văzut oameni în jurul meu, nu neapărat români, cu lacrimi în ochi. Încă o dată am simțit că muzica este un limbaj universal. Indiferent de limba sau limbile pe care le vorbim, muzica o putem înțelege pentru că ea poate trece peste orice bariere.

Enescu: Rapsodia Română Nr. 1, London Symphony Orchestra

Enescu: Rapsodia Română Nr. 2, Staatskapelle Berlin & Daniel Barenboim

Advertisements
This entry was posted in Music and tagged , , , . Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s