Către Barbados, insula fără ape curgătoare: Popasul la Londra

Am aterizat la Londra după aproape trei ore de zbor. Londra este orașul pe care vroiam să-l vizităm încă din 1990 și iată, ocazia a venit după zece ani. Niciodată nu e prea târziu pentru împlinirea viselor!

Am trecut cu ceva întârziere de punctul de control, unde, când am prezentat pașapoartele românești au urmat mai multe întrebări, la care am răspuns cu grijă după ce am prezentat invitațiile la program.

Am urmat întocmai sfaturile cuiva căruia i-am scris înainte și care ne-a sugerat cum să folosim soluții mai ieftine de transport în comun și cum să ne descurcăm în Londra, unul din orașele cele mai scumpe ale lumii.

Sediul Parlamentului, Londra

Sediul Parlamentului, Londra

De la Aeroportul Heathrow trebuia să ne îndreptăm către marea gară Victoria, unde hotelul nostru se găsea prin apropiere. Eram uimiți de tot ceea ce vedeam în jurul nostru. Așteptam să înțeleg cu adevărat de ce Parisul era o cocină prin comparație cu Londra, după cum spunea în Jurnalele sale Monica Lovinescu.

Palatul Buckingham

Palatul Buckingham

La scurt timp, după ce am văzut și Parisul, nu puteam fi de acord cu Monica Lovinescu. Fiecare oraș are propria sa identitate și deci e greu de comparat. Dacă Parisul are un farmec aparte, Londra are grandoarea sa proprie și după părerea noastră e greu de făcut o comparație între cele două orașe. Nici n-am încercat vreodată să o fac, am încercat doar să ne bucurăm de ceea ce oferă fiecare dintre ele. De exemplu, și Bucureștiul are propriul său farmec, când nu e umbrit de praf sau vacarm.

Schimbarea gărzii la Palatul Buckingham

Schimbarea gărzii la Palatul Buckingham

Așadar, Londra se bucura de o zi rece, dar senină. Aveam planuri serioase: vroiam să vedem cât mai mult din locurile binecunoscute, pe durata celor două zile.

Șocul cel mare au fost prețurile. De la biletul de metrou și cel de autobuz până la biletul pentru turul orașului și sandwich-ul de pe stradă. Ne-am obișnuit cu ideea și am reușit să ne bucurăm de un tur al orașului, cu poze pe film și cu dinții clănțănind de frig, din cauza curentului de aer de la etajul autobuzului, cum am vrut să avem o vedere mai bună, mai amplă a orașului.

Camera de hotel era mică, mică, și avea un duș mic doar, unde trebuia să te speli fără să te răsucești, pentru că altfel riscai să te zgârii de perete. Dar era cald și asta ne-a făcut bine după o zi de clănțănit din dinți.

Către Piața Trafalgar

Către Piața Trafalgar

Ce am reușit să vedem?

Nu am reușit să vizităm vreun muzeu, ci doar am vrut să parcurgem străzile în căutarea Palatului Buckingham, Pieței Trafalgar, Palatului Westminster (Sediul Parlamentului), Monumentului Amiralului Nelson, Turnului Londrei și Catedralei Westminster. Am avut două zile încărcate, la sfârșitul cărora ne-am îmbarcat către Barbados. Am luat avionul din Aeroportul Gatwick. Drumul a durat mai mult de opt ore și n-am prea reușit să închidem un ochi, cum totul era o noutate pentru noi.

Advertisements
This entry was posted in Culture, Miscellaneous and tagged , , , , , , . Bookmark the permalink.

One Response to Către Barbados, insula fără ape curgătoare: Popasul la Londra

  1. Haaa, îmi aduc aminte de autobuz si cum vroiam neaparat sa merg la etaj. Nici vorba sa fie altfel! Intr-adevar, Londra a fost un vis devenit realitate! Este un oras care te surprinde la orice pas si niciodata nu te dezamageste! 🙂

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s