Către Barbados, insula fără ape curgătoare: Plecarea spre Londra

În zorii zilei de 22 aprilie 2000 ne îndreptam cu trenul către București. Eram bine echipați cu un aparat de fotografiat tradițional și aveam o rezervă bună de filme foto pentru fotografii în Barbados. La ora aceea aparatele foto digitale erau încă modeste și foarte scumpe.

Cum aveam câte o valiză pentru fiecare dintre noi, am luat un taxi din gară către aeroport. Auzind că destinația noastră este aeroportul un șofer ne-a cerut să-i plătim cursa în dolari americani. Am refuzat și am coborât din mașină. Am putut găsi un șofer care s-a mulțumit cu moneda autohtonă. Dar fără aparat de taxat.

Era pentru prima dată când fiica noastră pășea într-un aeroport. Entuziasmată, era numai ochi și urechi la tot ce vedea și asculta. Ajungem la ghișeul pentru formalități check-in, echipați cu cele trebuincioase, adică pașapoarte cu vize și copii ale corespondenței electronice cu echipa de organizatori. La ora aceea erau controale înăsprite, chiar dacă posedai o viză pe pașaport. Trebuia să aduci dovezi suplimentare pentru cazare, masă și parcă trebuia să aduci dovezi financiare că poți face față cheltuielilor în exterior.

Ne vine rândul la ghișeu. Am precizat că destinația finală este Barbados și ni s-au cerut biletele, pe care nu le aveam încă. Aveam doar biletele necesare pentru zborul respectiv, nu pentru toată călătoria. Am menționat că, după cum se spune în email-urile imprimate, setul de bilete Londra – Barbados, împreună cu alte documente necesare ne așteaptă la un ghișeu British Airways la Heathrow, în Londra. Cu siguranță că funcționara a realizat că suntem din provincie și a încercat să ne tracaseze, spunându-ne că ea nu ne va da cărțile de îmbarcare și că între timp ar vrea să vorbească la telefon cu organizatorii. Eu nu aveam un telefon mobil în 2000 și nici numerele de telefon personale ale organizatorilor pentru că aș fi încercat să-i sun la birou, dar era sâmbătă. Funcționara făcea presiuni, doar, doar m-oi prinde…

I-am mai explicat de asemenea că viza pentru Barbados se acordă tuturor turiștilor care au nevoie de ea, direct pe aeroportul din Georgetown. Ea vroia să verifice cu Ambasada statului Barbados la București. I-am tăiat scurt replica spunându-i că Barbados nu are reprezentanță diplomatică la București.

În fața Mănăstirii Voroneț, cu puțin timp înainte de plecarea către Barbados

În fața Mănăstirii Voroneț, cu puțin timp înainte de plecarea către Barbados

Am refuzat să înțeleg că șicanele ar fi încetat dacă aș fi înțeles ce se ascunde în spatele acestor reacții. N-am vrut să mă prind și am cerut să vorbesc cu unul din superiorii săi. Am sărit din lac în puț, cum se spune. Superiorul a descoperit că de fapt nu aveam dreptul să ieșim din țară, atâta vreme cât nu aveam o hârtie autentificată prin care să se dovedească faptul că Maria este fiica noastră. Această hârtie ar fi înlocuit, spunea el, acea împuternicire pe care trebuie să o aibă unul din părinți când acesta călătorește prin străinătate însoțit de copil, iar celălalt părinte rămâne în țară. Ne-a mai spus că putem pleca numai noi, dacă dorim, dar copilul trebuie să rămână în țară. Asta era culmea absurdului.

Am găsit un contraargument imediat și i-am arătat certificatul de naștere, pe care îl aveam cu noi, din reflex. Pașaportul Mariei era o filă specială atât în pașaportul meu cât și al soției, dar pentru situații neprevăzute am zis să avem și certificatul. “Cine știe?” vorba românului. I-am precizat funcționarului că certificatul de naștere a copilului dovedește că suntem părinții copilului nostru. A răspuns scurt că nu-l interesează aceste detalii, cum nu avem hârtia și deci nu putem ieși din țară. Am cerut să merg la superiorul lui, amenințându-l că principalii sponsori ai programului sunt guvernul britanic și cel din Barbados și că aș putea scrie acestora despre situația penibilă și revoltătoare din aeroport. Am mai spus apoi că voi menționa numele lor în toată povestea și că vreau o hârtie oficială cu care să justific absența noastră de la program.

Soția mea mă tot înghiontea sugerându-mi să reacționez după așteptările celor de la Tarom și să înțeleg iute ce se ascunde în spatele acestor frecușuri. Am refuzat și doar atunci când au auzit că le voi menționa numele lor de pe ecusoane, au devenit cei mai amabili funcționari. Este inutil să menționez cât de revoltat eram, că așa ceva se întâmpla într-un aeroport. Am mai avut experiențe neplăcute cu funcționarii Tarom, în anii ce au urmat, unele greu de imaginat. Se pare că în ultimii ani lucrurile s-au schimbat. Tarom și-a îmbunătățit serviciile și educat angajații și n-am mai trăit asemenea experiențe.

Oricum pe durata dialogurilor mele cu funcționarii, soția și fiica mea și-au făcut multe probleme și erau aproape convinse că ne vom întoarce la Focșani fără să pășim vreodată în Barbados. N-a fost să fie așa. În pofida faptului că arătam probabil ca niște provinciali, ușor de dus de nas, am reușit să ne folosim dreptul de deplasare spre Londra și apoi spre Barbados conform hârtiilor care erau în regulă. E adevărat, cu un preț dur: o groază de nervi, timp pierdut și un gust teribil de amar.

Ne-am îmbarcat la scurt timp și am încercat să uităm ceea ce întâmplase. Nu era ușor, dar merita efortul. Aveam să vedem Londra după 3 ore.

Articole in română

04.11.2013 Către Barbados, insula fără ape curgătoare: Vestea cea mare

27.10.2013 Glasgow: La porțile nordului

25.10.2013 Puerto Rico, perla din inima Mării Caraibilor

20.10.2013 Libertatea și plăcerea de a călători peste mări și țări

15.09.2013 Cum am învățat să citesc și de ce am fost pedepsit să citesc cărți de colorat

Advertisements
This entry was posted in Uncategorized. Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s