Glasgow: La porțile nordului

În noiembrie 1999 am vizitat orașul Glasgow în urma unei invitații de a mă alătura echipei proiectului European Festivals and Traditions, al cărui website e încă în viață. Era deja un proiect celebru, cu școli participante din multe țări care lucraseră câțiva ani împreună. Agenția naționala Socrates, pe vremea aceea, mi-a aprobat cererea pentru un grant care să acopere cheltuielile de transport, cazare și masă. Proiectul era printre primele proiecte din seria Comenius din România. La câteva luni de la această întâlnire am primit vestea că am reușit concursul pentru postul pe care l-am luat in primire la European Schoolnet. Am lăsat apoi acest proiect în mâinile colegilor de la fosta Școală Nr. 10, colegi care au rămas în echipă până la închiderea lui, doi ani mai târziu.

Am zburat prin Londra, unde aveam de așteptat multe ore pentru legătura spre Glasgow. Am profitat de aceste ore pentru a face o cursă rapidă spre oraș. Prima mea întâlnire cu Londra a rămas de neuitat. Orașul arăta mult mai dinamic decât mi l-am imaginat pe baza cărților sau filmelor pe care le văzusem. M-a copleșit și l-am plăcut pe dată. În plus, m-au cucerit imediat zgomotele lui și engleză veritabilă ce se vorbea în jurul meu.

Îmi amintesc că politețea britanică, deja proverbială, era vizibilă la tot pasul, în autobuz, în metrou sau în orice magazin. Fără să știu la acea vreme, aveam să revin la Londra în câteva luni, cu familia, în drumul nostru spre Barbados. Am petrecut atunci trei zile de neuitat înainte de a ne îmbarca spre o destinație exotică.

Ajung la Glasgow, unde eram așteptat de către partenerii proiectului, care sosiseră înaintea mea, și s-au gândit să mă aștepte cu toții la aeroport. Veneam din Europa de Est și poate că eram o curiozitate pentru mulți dintre ei. Corespondam de mult prin email, deci erau oarecum familiarizați cu mine.

Marie m-a întâmpinat cu un steag românesc

Marie m-a întâmpinat cu un steag românesc

Era seara târziu. Orașul era bine luminat, dar cerul era apăsător, de  un negru dens. Gazda întâlnirii noastre avea un accent puternic scoțian care mă punea în mare încurcătură. Eram surprins și reacțiile mele erau oarecum întârziate. A realizat imediat ce se întâmplă și m-a rugat să ridic un deget de fiecare data când își “scoțianizează” prea mult engleza.

Colegii veneau din Germania, Spania, Franța, Suedia și Scoția. Scopul întâlnirii a fost să discutăm viitorul proiectului precum și activitățile pe care fiecare țară participantă se angajează să le organizeze. Locul întâlnirii a fost școala gazdei noastre scoțiene, Marie Leucci.

Grupul de parteneri, într-o pauză

Grupul de parteneri, într-o pauză

Toți colegii beneficiau de granturi de la agențiile lor naționale, precum și de diferite sponsorizări din partea autorităților lor locale sau alte organizații. Proiectul crescuse bine în ani și devenise un proiect Comenius de referință.

Zilele erau pline de activități la școală sau prin diferite alte locuri unde eram foarte bine primiți ca niște mesageri ai Europei. Serile erau pline de activități culturale unde am descoperit o conviețuire a unui melanj cultural dintre cele două mari comunități ale orașului, cea scoțiană și cea irlandeză.

În ultima zi am pus bazele unui nou proiect, Europe, living memory, la care colegii mei de la “Duiliu Zamfirescu au contribuit cu drag. Anul imediat următor, după ce am părăsit România și le-am lăsat drept moștenire ocazia de a lucra cu o echipă de oameni deosebiți, echipa a vizitat Focșani-ul.

Am trăit și momente hazlii în Glasgow. Îmi amintesc că eram tare nedumerit când am primit rest la un magazin bancnote de lire sterline emise de Banca Scoției și deci care nu o aveau pe Regina Elisabeta II pe ele. Am fost derutat dar mi s-a explicat apoi că sunt acceptate peste tot în lume și nu trebui să-mi fac griji.

O altă surpriză mi-a fost rezervată de unul din colegii germani care mi-a recitat într-o română impecabilă câteva strofe din “Luceafărul” lui Eminescu, pe când admiram toamna târzie frumoasă și calmă într-o pădure seculară scoțiană.

Admirând toamna târzie, frumoasă și calmă într-o pădure seculară scoțiană

Admirând toamna târzie, frumoasă și calmă într-o pădure seculară scoțiană

Am rămas prieteni și ne-am mai văzut și în alte împrejurări. Toți colegii din grup au fost printre pionierii utilizării ICT în școală în Europa. În plus toți erau pro-europeni, credeau în proiectul european și activitățile lor la școală aveau o accentuată dimensiune europeană. Spun lucrurile acestea pentru că am întâlnit multe cadre didactice eurosceptice.

Articole în română

Cum am învățat să citesc și de ce am fost pedepsit să citesc cărți de colorat

Libertatea și plăcerea de a călători peste mări și țări

Articole în engleză

The Four Seasons of my Earlier Years: The Bitter Taste of My Summers

The Four Seasons of my Earlier Years: My Springs

The Four Seasons of my Earlier Years: Winter Customs and Traditions (1)

The Four Seasons of my Earlier Years: Winter Customs and Traditions (2)

A culture of measuring twice and cutting once: Early years (Part 1)

A culture of measuring twice and cutting once: Early years (Part 2)

How and where to start: The beginning

Advertisements
This entry was posted in Culture, Miscellaneous and tagged , , , , , , , , . Bookmark the permalink.

One Response to Glasgow: La porțile nordului

  1. Ce frumos! Unul dintre lucrurile cele mai frumoase când cãlãtoresti este sã întãlnesti oameni care te îmbogãtesc si cu care rãmâi in contact! Si tare îmi doresc si eu sã vizitez Glasgow intr-o zi!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s