Libertatea și plăcerea de a călători peste mări și țări

Încă de la primele mele lecturi, pe când citeam că “a plecat peste mări și țări”, îmi doream să ajung într-o zi să pot face și eu așa ceva. Au trecut mulți ani de atunci. Primele mele drumuri în străinătate au fost, după cum se poate înțelege, înainte de 1989 in Europa de Est. Vizitasem Ungaria si Bulgaria. Apoi am avut ocazia să vizitez și fosta Iugoslavie, imediat după 89, înainte de război.

Prima mea mare ieșire nu a fost spre Europa de vest ci spre Statele Unite. Se întâmpla în vara lui 1998. Mergeam la o conferință internațională organizată într-un oraș american, Chattanooga, in statul Tennessee. Aveam nevoie de o viză și deci am mers la Ambasada Americană din București pentru a o obține. Îmi amintesc ca mi-au dat o viza multiplă pe 10 ani, dar care a rămas pe pașaportul vechi romanesc, când l-am reînnoit.

Am schimbat câteva avioane până acolo. Biletul trebuia să fie ieftin, să poată fi acoperit de bursa pe care o primisem. Am pornit mai întâi spre Budapesta, cu trenul, și de acolo am luat avionul spre Amsterdam. Am așteptat o noapte, după care m-am îmbarcat pentru New York. Am făcut o vizită scurtă și în Amsterdam. Este un oraș cu totul special. Dar despre el voi vorbi cu altă ocazie.

Traversarea Oceanului Atlantic către New York a fost o experiență nouă. Apă de un albastru nesfârșit la picioarele mele și un alt albastru, al cerului, deasupra mea. La New York am așteptat câteva ore pentru avionul următor care mergea către New Orleans. Prin amabilitatea unui roman, am putut să văd New York-ul în goana mașinii. Mi s-a părut pur și simplu fantastic. Un oraș uriaș, dinamic, plin de viață și zgomote de toate felurile. Bineînțeles, n-am ratat ocazia să savurez din avion celebra Insulă Ellis, cu magnifica statuie dăruită americanilor de către francezi. Văzusem și un film înainte de călătorie, film care mă captivase și în care a jucat Richard Burton.

Zborul spre New Orleans a fost calm, după care a urmat un altul către Atlanta, unde am ajuns în miez de noapte. Am ațipit în aeroport câteva ore. Spre dimineață am așteptat un microbuz, care se îndrepta spre Chattanooga. Am traversat Atlanta de la un cap la altul. Absolut totul era impresionant. De la zgârie-norii falnici la verdeața ce împodobea bulevardele largi, zgomotoase. Drumul spre Chattanooga șerpuia printre păduri, câmpuri largi, nemărginite ca mai apoi să urce către o zona muntoasă.

Chattanooga, un oraș puțin mai mare decât Focșani, mi-a dat impresia că e amplasat într-o pădure de munte ce părea seculară. Străzile si cartierele sale abundau de vegetație, o vegetație bogată, specifică unei zone cu o climă subtropicală, caldă și umedă. Asta mă cam chinuia, trebuie să recunosc, dat fiind faptul că veneam dintr-o țară cu o climă temperat continentală. Senzația de disconfort a dispărut imediat ce am intrat în încăperea unde eram cazat. Aerul condiționat a temperat neliniștea mea.

Conferința aceasta era momentul în care întâlneam multe dintre cadrele didactice cu care colaboram la proiecte internaționale pe când lucram la fosta Școală No. 10, actualmente Școala “Duiliu Zamfirescu”. Aveam participări în câteva ateliere (workshop-uri) în care prezentam contribuțiile noastre la diferite proiecte educaționale.

Împreună cu un grup de colegi, participanți la un workshop

Împreună cu un grup de colegi, participanți la un workshop

Era așadar un moment plin de emoție, urma să întâlnesc față în față mulți dintre colegii din întreaga lume, cu care lucram de la distanta și cu care, adesea, mai schimbam și vești personale prin email. De aceea, mulți dintre ei deveniseră prieteni.

Am stat în Chattanooga șapte zile. Aveam un program încărcat diminețile și după amiezile. Îmi amintesc că activitățile conferinței se încheiau în jurul orelor 18:00. Serile în schimb deveneau momente de relaxare, unde ne făceam un program social cu prietenii.

Am avut ocazia să vizitez Universitatea Statului Tennessee din Chattanooga, în campusul căreia eram cazat. Apoi a urmat o plimbare cu vaporul pe legendarul fluviu Tennessee. Orașul, amplasat în apropierea lacurilor Chickamauga si Nickajack, și pe râul Tennessee, purta încă urmele culturii indiene. Chattanooga este faimos în întreaga lume, încă din 1941, datorită cântecului “Chattanooga Choo Choo”, interpretat de Glenn Miller și orchestra sa.

Am avut de asemenea ocazia să văd faimosul Acvarium Tennessee ce adăpostea la vremea aceea peste 12.000 de animale. Clădirea cu un design modern, de sticlă, savura lumina naturală și asta era o mare noutate pentru mine.

Participanții la conferință

Participanții la conferință

Am mai reușit de asemenea să mă plimb pe faimosul pod pietonal Walnut Street, de unde am admirat de la înălțime râul Tennessee.

Ce a însemnat pentru mine aceasta călătorie?

In primul rând mi-a creat o deschidere mai mare către alte culturi. Deși engleza mea era modestă, reușeam să comunic bine cu partenerii mei de proiecte. Realizam de asemenea că este imposibil să “ștergi” accentul pe care îl ai când vorbești o limbă străină. Aparatul nostru anatomic de vorbit, întreaga lui configurație, este adaptată sunetelor specifice limbii materne. Este ca în muzică. Un mare solist de operă spunea că nu ar putea cânta în germană, o limbă pe care nu o vorbește. Chiar dacă ar învăța pe de rost versurile, nu poate pronunța sunetele cu particularitățile lor precum un nativ. Și el nu dorește să cânte mecanic, ceva la care nu poate contribui cu “simțirea” lui.

De aceea priveam cu oarecare nedumerire diverși concetățeni care, din dorința de a da impresia că vorbesc o engleza perfectă, ajungeau să pară de-a dreptul ridicoli în efortul lor de a “americaniza” sau “englezi” prea tare engleza ce o vorbeau.

Am mai înțeles că fiecare programa școlară, curriculum cu alte cuvinte, are particularitățile sale culturale: deci în fiecare țară sau regiune, ca în Germania, de exemplu, conținutul este tributar tradiției culturale. Era absurd ceea ce auzeam deseori în România, că “școala românească este cea mai bună din lume!”

Am mai înțeles de asemenea că una din particularitățile curriculare este armonia dintre dimensiunea lui formativă și informativă. Nu doresc să comentez acest aspect.

Eu sunt format într-o scoală românească și de aceea rămân îndatorat dascălilor mei. Am reușit însă să mă desprind de canoanele școlii pe care am făcut-o eu în Romania. Am reușit acest lucru poate pentru că nu sunt tradiționalist, dimpotrivă, sunt receptiv la tot ce este nou, îmi plac noutățile și schimbarea în general.

Și uite că în 1998, aproape după 30 de ani am reușit să gust din libertatea și plăcerea de a călători peste mări și țări!

Advertisements
This entry was posted in Culture, Miscellaneous. Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s